* * * * *

e ceva linistitor in “Spin”. aparenta sincopa a sf-ului nu ma mai sperie. da, sintem foarte aproape de orizontul evenimential, dincolo de care pasul in imposibil e, cumva, ridicol; de acord, vremea epopeilor grandioase a trecut pentru sf; extrapolarile pornite de la stiinta vremii contin parca tot mai putina imaginatie, si comparatiile cu “batrinii” sint frustrante.

…dar dupa citirea unei carti de talia lui “Spin” sint linistit.